Un loc unde poți pune în cuvinte ce trăiești, fără teama de a fi judecat(ă).

Nu trebuie să ai totul clar înainte să începi. În psihoterapia individuală, explorăm împreună ce se întâmplă și ce te-ar putea ajuta — fără judecată, în ritmul tău.

Procesul terapeutic este individualizat și urmărește atât reducerea suferinței emoționale, cât și dezvoltarea autocunoașterii, a autonomiei și a capacității de a gestiona provocările cotidiene.

INTEGRAREA STĂRILOR EMOȚIONALE, A COGNIȚIILOR, A COMPORTAMENTELOR ȘI A CORPULUI ÎN PROCESUL TERAPEUTIC

Lucrăm prin intervenții cognitiv-comportamentale (TCC), cu metode susținute de cercetare și adaptate situației și obiectivelor tale. Integram abordările de generația a treia care extind perspectiva cognitiv-comportamentală, punând accent pe acceptare, mindfulness, flexibilitate psihologică, compasiune și relația cu propriile experiențe interioare.Scopul nu este întotdeauna schimbarea sau eliminarea unui gând ori a unei emoții, ci dezvoltarea capacității de a le observa și de a răspunde într-un mod conștient, în acord cu valorile personale.

Printre aceste abordări se numără:

Terapia prin acceptare și angajament (ACT) – sprijină acceptarea experiențelor interioare dificile, distanțarea de gândurile care ne limitează și orientarea acțiunilor către valorile personale.

Terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT) – facilitează observarea gândurilor și emoțiilor fără identificarea automată cu acestea, contribuind la întreruperea unor tipare repetitive de reacție.

Terapia comportamentală dialectică (DBT) – urmărește dezvoltarea abilităților de reglare emoțională, toleranță la distres, mindfulness și eficiență interpersonală.

Terapia focalizată pe compasiune (CFT) – susține dezvoltarea unei atitudini mai blânde și mai echilibrate față de sine, în special în situațiile caracterizate de autocritică, rușine sau sentimentul de insuficiență.

Mindfulness și conștientizarea somatică

Experiențele emoționale nu se manifestă doar la nivelul gândurilor, ci și prin corp. Tensiunea musculară, respirația superficială, agitația, senzația de apăsare în piept sau disconfortul abdominal pot însoți stresul, anxietatea și alte stări emoționale.

Mindfulness-ul somatic presupune dezvoltarea unei atenții conștiente, curioase și lipsite de judecată față de senzațiile corporale și față de felul în care acestea se modifică în timp. Practica poate ajuta la recunoașterea mai timpurie a semnalelor de stres, la observarea reacțiilor automate și la dezvoltarea unei relații mai echilibrate cu propriul corp.

În funcție de nevoile persoanei, pot fi utilizate:

  • exerciții de observare a respirației și a senzațiilor corporale;
  • scanarea corporală (body scan);
  • identificarea tensiunii musculare și a semnalelor fiziologice asociate emoțiilor;
  • exerciții de ancorare în prezent și de orientare către mediul înconjurător;
  • dezvoltarea capacității de a observa activarea emoțională fără a reacționa imediat;
  • exerciții blânde de reglare și stabilizare, adaptate nivelului de confort al persoanei.

Aceste practici pot sprijini dezvoltarea conștientizării de sine și a reglării emoționale. Ele sunt introduse gradual și adaptate experiențelor și toleranței individuale, mai ales atunci când atenția asupra corpului poate intensifica temporar disconfortul.

Schemele cognitive și tiparele emoționale

Schemele cognitive sunt structuri profunde de organizare a experienței, formate și consolidate de-a lungul vieții, adesea în relație cu experiențele timpurii și cu relațiile semnificative. Acestea influențează felul în care ne percepem pe noi înșine, îi interpretăm pe ceilalți și atribuim sens situațiilor pe care le trăim.

Unele scheme pot deveni rigide și pot contribui la apariția sau menținerea unor dificultăți emoționale și relaționale. De exemplu, convingeri precum „nu sunt suficient de bun”, „voi fi respins” sau „trebuie să controlez totul pentru a fi în siguranță” pot influența alegerile, reacțiile emoționale și comportamentele de zi cu zi.

Terapia centrată pe scheme urmărește identificarea acestor tipare, înțelegerea originii și a modului în care se manifestă în prezent, precum și dezvoltarea unor perspective și răspunsuri emoționale și comportamentale mai sănătoase.

În cadrul procesului terapeutic pot fi explorate:

  • identificarea schemelor cognitive și emoționale dezadaptative;
  • înțelegerea legăturii dintre experiențele timpurii și dificultățile actuale;
  • recunoașterea tiparelor repetitive din relațiile personale;
  • dezvoltarea unor convingeri mai echilibrate despre sine și despre ceilalți;
  • consolidarea nevoilor emoționale sănătoase, a limitelor personale și a unui sentiment mai stabil de valoare personală.
Programare

Simți că ceva îți îngreunează viața de zi cu zi.

Poți apela la psihoterapie dacă te confrunți, de exemplu, cu:
  • Anxietate, panică sau teamă de evaluare — când grijile, tensiunea ori evitarea încep să-ți limiteze alegerile.
  • Stres și burnout — când presiunea constantă, epuizarea sau lipsa timpului pentru tine îți afectează echilibrul, energia și capacitatea de a face față provocărilor cotidiene.
  • Tristețe persistentă sau lipsă de energie — când starea ta emoțională îți afectează rutina, relațiile sau interesul pentru lucrurile care contează.
  • Dificultăți legate de alimentație și imaginea corporală — când relația cu mâncarea sau cu propriul corp devine apăsătoare.
  • Gânduri repetitive și comportamente greu de oprit — inclusiv dificultăți asociate simptomelor obsesiv-compulsive.
  • Îngrijorări intense legate de sănătate sau senzații fizice — când acestea îți ocupă mult timp și îți afectează liniștea.
  • Obiceiuri pe care îți este greu să le schimbi — când ai vrea să recapeți mai mult control.
  • Tipare emoționale și relaționale care se repetă — când felul în care te raportezi la tine sau la ceilalți îți aduce suferință.
  • Pierderea unei persoane, doliu, despărțire — sprijin pentru a traversa schimbările și emoțiile dificile, în ritmul tău.
  • Evenimente traumatice și experiențe dificile din copilărie —sprijin pentru a înțelege și procesa impactul experiențelor care ți-au afectat sentimentul de siguranță, emoțiile sau relațiile.
  • Psihoterapia poate oferi sprijin și în lucrul cu dificultăți asociate unor tulburări de personalitate, precum borderline, dependentă, evitantă, obsesiv-compulsivă, paranoidă, pasiv-agresivă, narcisică sau histrionică. Nevoile și forma potrivită de sprijin se clarifică individual, împreună cu psihologul.

CUM LUCRĂM

Terapia nu vine cu o rețetă universală.

01 · Începem cu ce contează pentru tine

Vorbim despre ce te-a adus aici, ce ai vrea să se schimbe și ce ai nevoie în acest moment. Nu trebuie să știi dinainte cum să explici totul.

02 · Înțelegem tiparele

Explorăm legătura dintre gânduri, emoții și comportamente și identificăm împreună ce menține dificultățile.

03 · Construim pași practici

Lucrăm cu metode și exerciții potrivite obiectivelor tale, apoi revenim asupra lor și ajustăm direcția pe parcurs.

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Cât durează o ședință?

O ședință durează 50 de minute. Întâlnirile sunt organizate cu o anumită regularitate care se discută pe parcurs.

Câte ședințe sunt necesare?

Nu există un număr potrivit pentru toată lumea. Durata depinde de dificultățile cu care te confrunți, de obiective și de felul în care evoluează procesul. Discutăm despre ritm și progres pe parcurs.

Trebuie să vin doar dacă sunt într-o criză?

Nu. Poți veni și pentru a înțelege mai bine ce trăiești, pentru a preveni agravarea unei dificultăți sau pentru a-ți dezvolta abilități care să te ajute în viața de zi cu zi.

E ceva în neregulă cu mine dacă merg la psiholog?

Nu. A cere sprijin nu este un semn de slăbiciune. Poate fi un pas asumat pentru a înțelege mai bine o problemă și pentru a găsi moduri mai utile de a-i face față. 

POȚI ÎNCEPE CU O DISCUȚIE

Nu trebuie să ai toate răspunsurile înainte de prima întâlnire. Poți începe prin a-mi spune ce te preocupă, iar împreună vom discuta dacă psihoterapia individuală ți se potrivește.
Programare