Uneori, mintea pare să nu își mai găsească liniștea. Gândurile se adună, grijile nu se mai opresc, iar lucrurile care altădată păreau firești ajung să fie însoțite de teamă, îndoială sau neliniște.

Poate că îți faci griji pentru ceea ce s-ar putea întâmpla, te temi de situații pe care nu le poți controla sau simți, uneori fără să înțelegi de ce, că ceva nu este în regulă. Poate că trupul tău reacționează înainte să poți găsi o explicație: inima îți bate mai repede, respirația se schimbă, simți tensiune sau o neliniște pe care îți este greu să o descrii în cuvinte.

Iar când aceste stări se repetă, este firesc să obosești. Să îți dorești să te poți relaxa, să te bucuri de prezent și să nu mai fii nevoit să îți organizezi viața în jurul fricii.

Te poți simți neînțeles și prea mult pentru cei apropiați. Anxietatea poate fi copleșitoare, dar nu spune nimic despre valoarea ta și nu înseamnă că ești slab sau că nu poți face față vieții. Uneori, este felul în care mintea și corpul încearcă să te protejeze, chiar și atunci când alarma/sistemul tău nervos/ pare să se declanșeze prea des sau prea intens.

Tulburările anxioase: tipuri, simptome, cauze și tratament

Ce sunt tulburările anxioase?

Tulburările anxioase sunt caracterizate prin frică, îngrijorare sau anxietate excesivă, persistentă și dificil de controlat, care pot afecta semnificativ funcționarea cotidiană. Acestea pot influența relațiile interpersonale, activitatea profesională, performanța școlară și capacitatea unei persoane de a participa la activitățile obișnuite.

Anxietatea este o reacție naturală a organismului la situații percepute ca amenințătoare sau stresante. În anumite contexte, aceasta are un rol adaptativ, ajutând persoana să identifice pericolele și să se pregătească pentru situații dificile. Totuși, atunci când frica și îngrijorarea devin disproporționate, persistente și interferează cu viața de zi cu zi, ele pot indica prezența unei tulburări anxioase.

Conform clasificărilor internaționale, diagnosticul presupune mai mult decât simpla existență a anxietății. Sunt luate în considerare intensitatea simptomelor, durata acestora, situațiile în care apar și impactul asupra funcționării personale și sociale.

Clasificarea tulburărilor anxioase conform DSM-5-TR și ICD-11

Tulburările anxioase sunt descrise în două sisteme importante de clasificare: DSM-5-TR, publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, și ICD-11, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății.

Tulburarea de anxietate generalizată

Tulburarea de anxietate generalizată se caracterizează prin îngrijorare excesivă, persistentă și dificil de controlat cu privire la mai multe aspecte ale vieții, precum sănătatea, familia, situația financiară, activitatea profesională sau responsabilitățile cotidiene.

Persoana poate anticipa frecvent scenarii negative, chiar și atunci când nu există indicii clare că acestea se vor produce.

Manifestările pot include:

  • îngrijorare excesivă și persistentă;
  • neliniște și senzația de a fi permanent în alertă;
  • dificultăți de concentrare;
  • iritabilitate;
  • tensiune musculară;
  • oboseală;
  • tulburări de somn;
  • dificultăți în controlarea gândurilor îngrijorătoare.

În DSM-5-TR, criteriile pentru această tulburare includ anxietate și îngrijorare excesive, prezente în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni, împreună cu alte condiții clinice specifice. Evaluarea trebuie să excludă și alte explicații posibile pentru simptome.

Nu trebuie să aștepți până când grijile devin de nesuportat pentru a cere sprijin.

Programare

Tulburarea de anxietate socială

Tulburarea de anxietate socială, cunoscută și sub denumirea de fobie socială, presupune o teamă intensă în situațiile în care persoana consideră că poate fi observată, evaluată sau criticată de ceilalți.

Această teamă poate apărea în contexte precum vorbitul în public, participarea la întâlniri, interacțiunile cu persoane necunoscute sau desfășurarea unor activități în prezența altora.

Manifestările frecvente includ:

  • teama de a fi judecat negativ;
  • preocuparea excesivă față de propria imagine;
  • evitarea situațiilor sociale;
  • înroșirea feței;
  • tremurul vocii;
  • transpirația;
  • dificultăți în inițierea sau menținerea conversațiilor.

Atunci când anxietatea socială devine intensă și persistentă, persoana poate ajunge să evite oportunități educaționale, profesionale sau relaționale importante.

Ai voie să fii tu, chiar și atunci când ai emoții.

Programare

Fobiile specifice

Fobiile specifice presupun o teamă intensă și persistentă față de un obiect, o situație sau un stimul bine delimitat, care determină frecvent evitarea acestuia.

Printre exemple se numără:

  • Arahnofobia: teama intensă de păianjeni.
  • Acrofobia: teama de înălțimi.
  • Claustrofobia: teama de spații închise.
  • Fobia de zbor: teama intensă de călătoria cu avionul.
  • Fobia de sânge, injecții sau proceduri medicale: teamă intensă în prezența acestor stimuli.

Reacția de teamă poate fi însoțită de palpitații, transpirație, tremur sau dorința imediată de a părăsi situația.

Pentru stabilirea diagnosticului, frica trebuie să fie disproporționată față de pericolul real, persistentă și asociată cu suferință semnificativă ori afectarea funcționării.

Care sunt cauzele tulburărilor anxioase?

Tulburările anxioase nu au o singură cauză. Apariția lor poate fi influențată de interacțiunea dintre factori biologici, psihologici și sociali.

Printre factorii care pot contribui la dezvoltarea sau menținerea anxietății se numără:

  • predispoziția genetică și istoricul familial;
  • experiențele stresante sau evenimentele de viață dificile;
  • anumite tipare de gândire, precum supraestimarea pericolului;
  • dificultățile de reglare emoțională;
  • stresul cronic;
  • lipsa somnului;
  • consumul anumitor substanțe;
  • unele afecțiuni medicale sau efectele unor medicamente.

Prezența unuia dintre acești factori nu înseamnă că o persoană va dezvolta în mod inevitabil o tulburare anxioasă.

Psihoterapia

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este una dintre abordările utilizate frecvent în tratamentul tulburărilor anxioase.

Tulburările anxioase pot fi tratate eficient, iar intervenția potrivită depinde de tipul tulburării, severitatea simptomelor și nevoile persoanei.

Aceasta poate ajuta persoana să:

  • identifice tiparele de gândire care întrețin anxietatea;
  • învețe strategii de gestionare a emoțiilor;
  • reducă evitarea situațiilor temute;
  • dezvolte răspunsuri mai adaptative la stres;
  • își îmbunătățească funcționarea cotidiană.

În funcție de tulburare, pot fi utilizate și intervenții specifice, precum expunerea graduală la situațiile temute.

Nu trebuie să treci singur prin tot ceea ce simți.

Știu că uneori poate fi greu să găsești liniștea atunci când mintea nu se oprește, când teama pare mai puternică decât tine sau când simți că ai obosit să te lupți cu propriile gânduri și emoții.

Poate ai încercat mult timp să te descurci singur. Poate ai zâmbit atunci când ți-a fost greu, ai spus că ești bine când, în interiorul tău, lucrurile erau cu totul altfel. Sau poate încă încerci să înțelegi ce ți se întâmplă și de ce unele zile sunt atât de dificile.

Aș vrea să îți amintești că nu trebuie să ai toate răspunsurile acum. Nu trebuie să fii mereu puternic, să găsești singur soluții sau să îți ascunzi suferința pentru a nu-i împovăra pe ceilalți.

Nu trebuie să fii bine pentru a începe. Este suficient să vii așa cum ești.

Programare