Anxietatea face parte din experiența umană și poate apărea în situații de stres, incertitudine sau schimbare. Atunci când îngrijorarea devine persistentă, greu de controlat și începe să afecteze somnul, relațiile sau activitățile zilnice, poate fi un semn că ai nevoie de mai mult sprijin.
Atacurile de panică pot fi deosebit de înfricoșătoare. Apariția bruscă a palpitațiilor, senzația de sufocare, amețeala sau teama intensă că se va întâmpla ceva grav pot crea impresia pierderii controlului. Deși aceste experiențe pot fi copleșitoare, există intervenții psihologice bazate pe dovezi care ajută la înțelegerea și gestionarea anxietății. Atacurile de panică pot fi însoțite de agorafobia care se referă la teama de a avea un atac de panică în locuri din care ieșirea sau obținerea ajutorului pare dificilă și duce la evitarea transportului public, a spațiilor aglomerate sau a ieșirilor de acasă.
În ultimii ani, cercetarea în psihoterapie s-a orientat tot mai mult către intervenții psihologice bazate pe dovezi științifice, adică metode evaluate prin studii clinice și cercetări sistematice. Pentru anxietate, Organizația Mondială a Sănătății indică în special intervențiile construite pe principiile terapiei cognitiv-comportamentale, inclusiv tehnicile de expunere.Dar ce înseamnă, concret, să alegem o intervenție „bazată pe dovezi”?
Ce înseamnă o intervenție psihologică bazată pe dovezi?
O intervenție bazată pe dovezi nu este pur și simplu o metodă despre care se spune că „funcționează”. Înseamnă că eficiența sa a fost investigată în cercetări științifice, iar rezultatele au fost evaluate în raport cu criterii metodologice.
În practică, alegerea unei intervenții ar trebui să țină cont de trei elemente:
dovezile științifice disponibile pentru problema respectivă;
experiența și competența terapeutului;
caracteristicile, nevoile și preferințele persoanei.
Prin urmare, nu există neapărat o singură metodă potrivită pentru toate persoanele care se confruntă cu anxietate sau atac de panică.
Terapia cognitiv-comportamentală: una dintre abordările cu cele mai multe dovezi
Pentru mai multe tulburări de anxietate, terapia cognitiv-comportamentală (CBT/TCC) reprezintă una dintre principalele intervenții psihologice susținute de cercetare.
În cazul adulților cu anxietate generalizată și/sau tulburare de panică, OMS recomandă intervenții psihologice structurate bazate pe principiile CBT.
CBT urmărește, printre altele, identificarea și modificarea unor tipare de gândire și comportament care contribuie la menținerea anxietății. Terapia poate include exerciții între ședințe, monitorizarea simptomelor, dezvoltarea unor strategii de gestionare a anxietății și confruntarea graduală cu situațiile evitate.
Rolul expunerii
În anumite probleme anxioase, evitarea situațiilor care provoacă teamă poate contribui la menținerea anxietății. Expunerea terapeutică presupune confruntarea graduală și planificată cu situațiile sau stimulii care generează frică, într-un cadru terapeutic adecvat.
Scopul nu este de a forța persoana să suporte o situație copleșitoare, ci de a construi, progresiv, capacitatea de a o aborda într-un mod mai flexibil.
OMS include terapiile bazate pe expunere printre intervențiile psihologice cu dovezi pentru anxietate și atacuri de panică cu agorafobie.
ACT – Terapia prin acceptare și angajament
ACT (Acceptance and Commitment Therapy) este o formă de psihoterapie comportamentală contemporană care pune accent pe dezvoltarea flexibilității psihologice. În loc să urmărească eliminarea tuturor gândurilor sau emoțiilor neplăcute, ACT ajută persoana să își schimbe relația cu acestea și să continue să acționeze în acord cu valorile sale.
Printre procesele centrale ale ACT se află:
acceptarea experiențelor interne dificile;
defuzia cognitivă, adică observarea gândurilor fără a le trata automat ca adevăruri;
contactul cu momentul prezent;
clarificarea valorilor personale;
acțiunea angajată, orientată către ceea ce este important pentru persoană.
ACT poate fi relevantă în anxietate deoarece încercarea permanentă de a controla sau elimina anxietatea poate contribui, în anumite situații, la menținerea ciclului de evitare.
Cercetările și meta-analizele au găsit beneficii ale ACT pentru simptomele de anxietate și atacuri de panică.
Terapia bazată pe mindfulness
Intervențiile bazate pe mindfulness urmăresc dezvoltarea unei atenții mai deliberate asupra experienței prezente și reducerea reacțiilor automate față de gânduri și emoții.
Mindfulness poate completa abordările standard pentru anxietate și atacuri de panică, poate ajuta în ameliorarea stărilor și în plus abilitățile de tip mindfuless exersate pe termen mai lung pot ajuta la prevenirea recăderilor.
În cazul anxietății clinice, poate reprezenta o componentă a intervenției sau o alternativă terapeutică în anumite contexte, în funcție de evaluarea individuală.
Terapia metacognitivă
O altă abordare interesantă este terapia metacognitivă (MCT). Aceasta se concentrează mai puțin pe conținutul concret al gândurilor și mai mult pe modul în care persoana se raportează la propriul proces de gândire.
De exemplu, în anxietatea persistentă poate exista tendința de a considera îngrijorarea ca fiind imposibil de controlat sau, dimpotrivă, ca fiind necesară pentru prevenirea unor probleme.
MCT urmărește modificarea acestor mecanisme metacognitive și reducerea proceselor repetitive precum îngrijorarea excesivă și ruminația.
Cum alegem concret o intervenție?
Un prim pas este să înțelegem ce problemă încercăm să tratăm.
„Anxietatea” poate însemna lucruri diferite: îngrijorare persistentă, atacuri de panică, anxietate socială, fobii, anxietate asociată unei alte probleme psihologice sau o reacție la o perioadă dificilă de viață.
De aceea, înainte de alegerea metodei, este utilă o evaluare psihologică.
Un terapeut poate analiza:
natura și durata simptomelor;
situațiile în care apare anxietatea;
comportamentele de evitare;
impactul asupra vieții cotidiene;
problemele asociate;
obiectivele persoanei;
intervențiile încercate anterior.
Pe baza acestor informații poate fi stabilit un plan terapeutic individualizat.
Concluzie
Alegerea unei intervenții psihologice pentru anxietate și atacurile de panică nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe popularitatea unei metode sau pe promisiuni de rezultate rapide.
Un punct de plecare solid este reprezentat de evaluarea corectă a problemei, utilizarea unor metode susținute de cercetare și monitorizarea progresului pe parcursul intervenției.
Pentru anxietate și atacul de panică, dovezile actuale susțin în mod particular intervențiile psihologice bazate pe principiile terapiei cognitiv-comportamentale, inclusiv expunerea în situațiile în care aceasta este indicată. Tehnicile de relaxare și mindfulness pot reprezenta componente utile pentru managementul stresului și anxietății și atacului de panică.
